Creierul s-a deconectat
Distrugând punţile.
Linişte.
O mare, adâncă şi stranie linişte
Mă cuprinde,
Unduindu-şi sinapsele smulse.
Cât sunt eu?
Ultima frontieră a întrebărilor,
Ce se zbate
Înainte de a fi devorată.
Caut să-mi accept limitele
Ce cuprind totul.
Eu.
Universul.
Parte şi întreg.
duminică, 14 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu