Ne-au numărat, cântărit, socotit
Şi ne-au dat competenţele, culorile:
Celor iubitori sau degrabă vărsători le-a dat sângele
Ca să le ţină culorile.
Şi ei călătoreau strigând tuturor, v-am luat grelele şi v-am dat sângele,
Şi bucuria sângelui era pretutindeni.
Celor copţi şi topiţi, prin soare tăvăliţi le-a dat galbenul
Să le macine lentoarea şi-n aur să la cadă culoarea.
Iar ei cumparau pe nimic tristele semănând şi deschizând cerurile,
Şi căldura se strecura pretutindeni.
Celor încruziţi le-a dat verdele să le mânjească prăselele
Şi uimirea clorofilei inunda primăverile, aerisind toate frunţile
Iar ei se-ncruzeau şi asteptau să ne fure toate uitările şi-amintirile.
Şi zilele înmugureau pretutindeni.
Ne-au numarat, cântărit, socotit
Şi-au ridicat toate bazele clădind culorile:
Celor orbi le-a pictat pleoapele, ţintuindu-le stelele şi nopţile
Şi negrul înghiţea hulpav toate spaimele şi-arătările
Curăţând adâncimile de cenuşa cea de toate zilele
Şi a fost întunecime pretutindeni.
Şi-au căzut cei ce fluturau iubirile moleşite de tăcerea aurului
Răsfăţându-şi bătrâneţile, cumpărându-şi cuvintele susurate-n ureche
Şi tot galbenul sprijinea cerurile, bătrânetile ori lingoarele
Răsuflând neputinţele, pretutindeni.
Şi-au încolţit, răscolind vâlvătaia şi pofta de joacă
Din pământ roditor au căzut vertical până-n înaltul cerurilor
Strigând ameţitor: un spic cincizeci de boabe, cincizeci de boabe cinci sute de mii
Şi verdele cotropea. Pretutindeni.
duminică, 21 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu