În afara tiparului

Tribunele sunt pline
Vacarm în aşteptare
Nisipul din arenă
Doar nuditate-n soare,
Primul intrat, răsuflă,
Ocolul de onoare
Şi-o moarte înfloreşte
Sânge ce încă doare.
Al doilea pufneşte
Şi scurmă în copită
Aleargă după umbre
Dar moartea îl vomită.
Urmează înc-o moarte
Apoi e rândul meu
Arena crapă-n soare
Şi sângele mi-e greu.
Privesc în ochi lor
Ferestre prăfuite
Figurile sunt sparte
De ranjet’ scrijelite.
S-ar repezi ca ulii
Cu ciocu-a sfâşiere
Sânge! Să fie sânge,
Delirul sânge cere.
Nu mişc. Nici ei nu mişcă.
Trosnită încordare,
Tăcerea îi sugrumă.
La dracu! Aici se moare.
În coarne ridic cerul
Şi soarele-l înghit
Se crapă faţa lumii
Lut recăzut în lut.
Tribuna se destramă
Ferestrele se sparg
Arena scrijelită
Se-nţeapă-n zâmbet vag.
Fluturii înserării
În moarte se retrag,
Iau labirintu-n coarne
Şi trec marele prag.