Prin viaţă pierdut, pantofar ambulant
Răscoleşte şi-adună al zilelor cant.
La soare-o pisică îmi linge-amintirile
Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele.
Un smochim încruzit răstoarnă asfaltul
Cumpărând un blestem sau schimbându-l pe altul.
La umbră de parc, verde crud mă sufoc
Clorofila-mi erupe. E lavă captivă şi trasă în scoc.
Telal ce-mi cumperi dureri şi păcate
Străbaţi tot oraşul cărându-l în spate.
Din cer se revarsă şi curge lumină
E miere, căldura, verbină şi ură
Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde
Căldură şi ură se scurge, pătrunde.
duminică, 21 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu