mă pliam pe latura umbrită a sufletului
copertină
şi nu mai lăsam visele să iasă
ele scânceau, copaci înghesuiţi în sămânţă
forţând coaja zilei
de mâine, de niciunde
lumina să-i inunde.
plouă. măcar mă spăl de toată rugina
aşa arată toate iluziile
curcubee pe bolta palatină
forţând realitatea
dar nu, prin pori înfloreşte
unsuroasă, teama
şi ceva ură, lipicioasă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu