Subsidenţă

Trăiam un vis incert
Strecurat în firide şi vacuole.
Sângele, îngroşat de păcate
Se refugia, golindu-mă.
Lutul uscat şi necopt
Urla vântului: Iată-mă!
Vântură-mă!
Şi zarea întuneca-voi.

Scufundaţi visele!
Compactaţi speranţele!
Alungaţi chemările!

Mă scufundam
Făcând loc lacrimilor
Mlaştină cu vederea la mare.
Uscăciunea şi pustiirea spulberau,
Gerurile dezgoleau ţurţuri
Muşcând până la os.

Mă compactam,
Afundândându-mă zi după zi
În iadul trăirilor noastre.
Poartă după poartă,
Cădeau surpândându-se. Cu mine.
Sub mine.

M-am alungat
Din preaplinul vieţii,
În adâncul cărnii.
Iar urechile, cerşeau îndurare
Tăcerii. Statuie de ceară
Agonizând dulceaţa.