cum am devenit…obez

totul a pornit de la o joacă,
am spus că gura mea nesăţioasă se vaită mereu că nu e plină
că vor rămâne mereu mult prea multe cuvinte, propoziţii şi fraze ce-aşteaptă
să fie masticate, digerate şi folosite pentru revitalizare
şi fiecare mărturisire, fiecare destăinuire, fiecare rând devorat
alcătuiau încet, încet, pedeapsa mea actuală.
sute, mii, sute de mii de cuvinte şi interjecţii şi stări verbale
s-au depus îngreunându-mi trecerea printre idei
greutate reticentă şi acaparatoare.
rezultatul : răsuflu greu,
cuvintele ies anemice printre tentinţe aritmice
frazele traversează aluviuni mirositoare
iar degetele maculează hârtia.
lamentările deranjează
căci fiecare-şi poartă propriul stadiul de victimizare
acoperind izul de umilinţă vorace.
adună-te, şopteşte speranţa,
ridică-te şi-ncearcă să mergi
înfige-ţi dinţi-n pulpa tăcerilor
şi soarbe-le mustul
tăcerea să-ţi fie dietă
şi uitarea, mai ales uitarea,
să-ţi fie şi de foame şi de sete.