Poate vei alege să ai nevoie de mine
Ori poate nu.
Dar eu am ales,
Să-ţi sărut umbra.
Nedemn de preaplinul vorbelor tale
Aştept să te-ntorci ecou
Repetându-mi-te mereu şi mereu
În adâncul inimii.
M-ai alungat de la belşugul viselor tale
Spunând că nici nu exist
Şi-ai aruncat vorbele pe fereastră.
De tăcerea ta mă voi vindeca
Prin nesupunere.
duminică, 14 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu