strângându-mă

mi-a fost dor de tine!
pe cât puţine pe atât de mult ascund
vorbele îngheţate pe marginea buzelor
aşteptând să se deschidă o fereastră
spre ieri ori alaltăieri
ciocănelul şi nicovala bat uşor
un ritm puţin alert
cam cum se aude în coşul pieptului
guruitul guguştiucului
amintirile trase pe nas
pudră albă, melancolică
îmi irită glandele lacrimale
smiorcăindu-mă.
undeva, în spatele unei uşi
întrebările mor una după alta
convinse că tăcerea va ceda
în urma acestui atac
dar din păcate, preţul aurului
a căzut din treaptă în treaptă până la demisol
şi-apoi mai jos, până când subsolul
îşi ridică mâinile neputincioase
dintre lemnele putrezite
gâfâind astmatic.
întunericul tăcerilor
râmă claustrofobă şi grasă
îşi mestecă pe mai departe regretele
câte „mi-a fost dor” zac în groapa comună?