somn

panta coboară ducând în spate buturugi mucegăite
ştirbă dovadă a declinului
când aerul învâscoşat
îngroapă dorinţe pierdute...
mă strâng colac pe pragul amintirilor
lingându-mi rănile
şi zilele
şi-aştept echidistanţa focului
să mistuie totul.
şi-acea binecuvântată ploaie
ce va curăţa locul în măreţia ei
trecându-mă lângă dincolo
mai uşor.