Avea frisoane,
Inima-i batea nebună
Şi se-ntreba de va fi cineva lumii să-i spună
Povestea incredibila a lui. A lui N-aude, N-a vede
Pe care chiar istoria, îl roagă, s-o posede.
Suferinţa are sens
Numai dacă durează o clipă
Prea multa durere înseamna risipă
Ajută-i să-ţi ceară pedepse mai grele
Dar dă-le atât cât să urle-n zăbrele. Sfârşiţi.
De-ar şti cât ţi-ai dorit să fi al Timpului stăpân.
Ar preschimba căderea unei clipe-n veşnicie pentru tine,
Aşa cum însăţi veşnicia îţi va fi senină
Precum căderea unei clipe-pană
Din a istoriei cutumă.
Sunt două împrejurări în care omul îşi doreste
Să schimbe clipa, s-o lungească-n veşnicie:
Odată, când iubirea-ţi înfloreşte
Şi-atunci când viaţa se prelinge-n agonie.
Te-ajuta dar de-a Styxului cădere
Dar nu-ncerca să-i bei apa durere.
duminică, 14 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu