crengi...uscături...

să taci o tăcere
aşa cum numai ea ştie s-o facă
înghesuită între două vocale mute
ca un suflet strâns într-un colţ de streaşină
pleoapă dureros de uscată
într-o pânză de păianjen
dacă tot trebuie să tac
mai bine îmi tac cuvintele pe afară
umbră prelinsă prin crăpăturile zilei





capul şi degetele trăiau
îşi aveau propria lor viaţă. şi piele.
în fiecare seară, degetele strângeau toată pielea zilei
şi o ascundeau sub pernă
iar capul făcea ce făcea şi mă ascundea
sub spuza de vise aliniate
pe tabla nopţii.
...
trei pioni călători, rătăceau în noapte
unul picotea a somn şi-au chemat alţi şapte
doi nebuni mancau şerbet fără să bea apă
unul a prins doi pioni şi-a urcat o treaptă
caii mei ca nişte zmei suflau în cenuşă
unul a cam tras pe nas dărîmînd o uşă
turnurile nu ai uşi şi cam suflă vântul
dintr-o zare-n altă zare frământând pământul
regele îşi face vânt, vrea o escapadă
dar regina-i pune-n piept chiar frumoasa-i spadă