Semafor cu pescăruşi şi moarte

Sunt un ucigaş!
Viitorul horcăie spasmodic
Şi mâinile mele strâng
Simulând mângâiere.

Culoarea s-a schimbat
Şi pescăruşii trec în viteză
Spărgând crestele valurilor
Căci s-a dat liber la îngheţ.

Viitorul e vânăt şi miroase
Cortegiul aşteaptă la semafor
Căldura morţii. Culoare în obraji,
In timp ce viaţa trece impasibilă pe zebră.

Mai bine ucideam nevoia
De a lăsa ceva în urmă.