agenţia de monitorizare a fenomenelor din fundul curţii

mare este grădina ta Doamne!

am decis că-i timpul să mă schimb,
mă săturasem să tot fiu prostul satului
ştiam că era o închipuire,
căci pe o rază de doi virgula trei ani lumină nu mai era nici un sat
şi nici oameni care să-mi spună măi prostule, nu mai erau
dar nu amănuntele contează ci ideea...
şi cu ideile nu te pui.
aşa că am decis să înfiinţez ceva,
de exemplu agenţia de monitorizare a fenomenelor din fundul curţii
dar nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva pe acolo
nu, pentru că nici măcar fund nu mai avea curtea
dar ideea de terminus o fenomenală.
incredibil cât de multe lucruri poţi arunca în fundul curţii
acum o lună de exemplu mi-am aruncat stânga
ca să nu ştie ce face dreapta
numai că ea s-a înfipt cu nădejde
croindu-şi drum către înălţimi
rotindu-se coroană. înmugurind, îmbobocind
descântând cerurile.
după mână am aruncat şi o ureche
dreapta (nu, nu pentru echilibru) că avea mâncărimi
şi de-atunci aud Pământul oftând, bătrâneşte
şi parcă are aşa, ca un hârâit.
mi-am aruncat şi ochii
că tot nu mai zăream nici o luminiţă
şi unul cată asfinţitul grădinii
iar celălalt s-a-nfipt în steaua Polară
cică-i roata de rezervă
tot umblând după una-alta, am observat că mi-am pierdut capul
o fi tot în fundul curţii?
nu ştiu, dar nici nu mai are importanţă acum
pentru că aşa cum sunt, incomplet
sunt total diferit
şi dacă ies la poartă
tot scot de o bancă, să mai stea şi lumea
că i-o fi şi ei de atâta alergătură