Era înc-o promisiune.
Natura mea sălbatică,
Stârnită de jocuri nebune,
Pe-o gură de rai se revarsă în lume,
Răstălmăcind uitate cuvinte.
Anume.
Mi-e barba plină de rouă.
Şi-n joacă-ţi sărută picioarele.
C-o lacrimă-ţi şterg genele, ielele.
Înmuguri-tu-mi-au degetele
Florile.
Te-am rătăcit. Mă sperii,
Desfrunzit alerg pân-la poartă.
Natură moartă cu suflete ce-aşteaptă
Să-şi dospească liniştea spartă,
De soartă.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu