Nu plânge Moira

Nici eu nu mai plâng.
Din scanduri de pat se-nalţă azi crâng.
În nopţi de Sabat un sufletul am dat
Pedeapsa-am luat.
Primi paşi în genunchi
Din viori făceam trunchi,
Ne-acordam, şi cântam
Serenada lunii.
Sangele căuta orice rană să iasă
Carnea se măcina, adâncită crevasă.
Iubirea păgână-mi cerea să te iert
Nebunia, o haltă, arsură în piept.
Toţi te doreau, să te-mpart n-am putut,
Pentru lacrimi arginţi te-am vândut
La moarte! la moarte! Salivau gurile sparte.
Din cenuşă-au tocmit, păpuşi sterpe iubirii în trepte.