empatie

între imanent şi transcendent
o gaură de vierme roade.

tăcerile ridică un zid de hohote
mă retrag, Robinson uitat într-o sticlă
alungat să-mi trăiesc visele.

mareele voastre se văluresc spre afund
evitând nisipul insulei mele
scăldat doar de ploi.

chiar dacă Vineri nu mă va găsi
voi fi aceeaşi insulă pe-ntinsul mării
greu de prins în năvoade.