Vis de clasa a doua

am văzut lumina zilei la ieşirea din tunel.
n-a contat nerăbdarea şi elanul
pentru că mi-au scris în frunte – clasa a IIa.
mă ataşau la urma garniturii
spunându-mi că asta-i ordinea stabilită
aberau. muşamaua mea era nouă
nu visam orient expres
ci doar o existenţă decentă
fără ciupituri şi zgârieturi.
şi ochii mei erau întregi, şi vedeau
dar ei, lăsau mâzga să muşte
terfelindu-mă-n mirosuri.
rapide evoluţii, accelerate decăderi
personale aberaţii,
ataşat vieţii.
Declasat.
lăsat pe mâna călăilor
să-mi scrijelească geamurile
să-mi smulga dinţii şi unghiile
cu râvnă.
şuierul a murit şi el
îmbălsămat într-o hală ruginită.
am oboist.. aş trage pe o linie moartă
să-mi legăn inutilitatea şi scârba lor
până la dezmembrare,
eu şi aurolacii
încolaciţi printre liniile vieţii
spărgând seminţe cu sare
şi soare.
măcar atât mi-a rămas:
ploaie, soare
uitare….