meteor

m-am înălţat până la marginea visului
răscolind furtuna vorbelor
până la epuizarea
aripilor.
am căzut.
greu. plin de atâta gravitaţie,
cuvânt plin de obidă
palmă înmuind lacrima
până la mască.
suflete al meu, te-ai sfărâmat
şi mii de cioburi se topesc alegându-se
argint viu.
bob cu bob
rictus şi crispare
şi lacrimă cu lacrimă.
jur împrejur, vântul urlă
alungându-mă,
noroc că mă aleg încet
şi nu mai trebuie să mă ţin tare
pot să tremur
pot să cad şi-n genunchi
şi chiar cad, adâncind căutarea
pană cu pană
răsuflare
goală