nevoia de miracol

ia-mă în braţe, şopteai, înlănţuieşte-mă
strânge-mă ca pentru toată viaţa
şi-am smuls braţele,
înlănţuindu-te.
sărută-mă, ai spus
să-ţi simt preaplinul buzelor
o veşnicie
şi buzele mele s-au lipit
cuminţi
de trupul tău
într-un sărut continuu
priveşte-mă şi lasă-mi sufletul tău
să m-oglindească
şi ochii mei te urmau,
răscumpărându-ţi toate visele.
iubeşte-mă mai presus de tine
să fiu tu incontinuu
şi sufletul mi te-a-mbrăcat,
apărându-te
de mine.

tu nu mă mai iubeşti!
ai spus, întinzându-te alene
în vitrina luminată
de foamea lor.