jocuri neinventate

unde poţi să te afunzi
de blestem să te ascunzi,
sus în calea laptelui
ori sub pleoapa visului?
nu te-ascunde
căci pe unde, într-o albă-nvăluire
ceaţa toarnă în ibric
lapte alb şi albă lună
spuma-n linguri o adună
cu aripi insingurate
retezate
de pe spate

ochii reci de inorog
mici ferestre la igluu
clipesc des şi boreal
sub aripi de bu-hu-hu

ursitoarea m-a uitat
prin zăpadă înfăşat
degetele ghiocei
innodau doar funigei
să ridic cerul cu ei

larmă, vuiet, hărmălaie
vin cuvinte de la baie
cu prosoape ancorate
pe catarge ridicate
în bătaia visului
în uitarea jocului

viscolul urlă prin ţurţuri
şi toate cuvintele s-au strâns la căldură
aşteptând să deschid...
gura!