Călătorie interioară

m-am întors de la job,
lămâie feliată după fusul orar,
mi-am dezbrăcat caracterul
scăpând un futu-i până-n dormitor
şi-am căzut lat.
încă un weekend
şi-apoi iar viaţă de ratat
am închis ochii şi cenuşiul m-a invadat:
o viaţă simplă, nişte trepte ierarhice
o uşă închisă şi-un râs nervos.
la atât se reduce
un destin dureros.

în spatele cenuşiului
fulgi de zăpadă, dansează liniştit
în foşnet de crinoline.
şi focul din suflet
linge resturi din mine
cobor în trecut
prin zile normale
când cerul avea aromă, culoare
mă pierd, labirint,
supapă, cedare.