Eu ...şi voi

V-am aşteptat pe fiecare în parte,
Chiar dacă pe nepregătite m-aţi luat
Copii cu versuri ne împrecheate
Eram edemul infestant şi ignorat
Şi lumea râdea: Iar ţi-a fătat!

Eraţi paralitici, aveaţi mersul greu,
Nasul creştea printre lacrimi de zmeu
Urechi pentru ce? De-auzit, n-auzeaţi
Cu buzele strâmbe rime-adunaţi.
Şi lumea râdea: suprimaţi!

Faţa voastră-nchidea o rază de soare
Sufletul s-ascundea în urzeala moale,
V-am dorit, v-am iubit, printre voi mereu
Mă simţeam EU! Îmi eram Dumnezeu.
Şi lumea râdea. E greu, tot mai greu.