Cum de m-ai găsit?
Ai uitat că ştiu aproape totul?
Şi dacă mă scurgeam odată cu apa?
Urmele de săpun te-ar fi trădat,
Chiar dacă circuitul apei în natură
Te-ar fi presărat printre nori.
Ori mai sus.
Pe toate le ştii, nu-i aşa?
Nu. Sunt lucruri pe care nu le ştiu.
Nu ştiu să cânt la pian
Nu ştiu să număr oi
Şi nici să cultiv orhidee.
Cred că nu-i o crimă să nu ştii.
Între noi s-a strecurat o tăcere adâncă
De-au început să mă doară urechile,
Nu se auzea nici măcar respiraţia
Dacă mai respiram.
Am plecat după punctul
Rătăcit între dorinţă şi mândrie
Să-l fac centru de greutate
joi, 28 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu