nedumerire
de câte ori privesc pe gaura cheii
nu disting nimic în întuneric
sau poate că uit ce văd
şi de fiecare dată deschid uşa
şi alunec
privesc la aripă şi nu-mi vine să cred
că are atât de puţină viaţă
ce-i ţine oasele
dar totuşi, cât de dulce
îi este libertatea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu