Acrobat fara plasă

Pe topoganul vieţii am ajuns aici
Şi-n jur ferestre mari sau oglinzi mici
Puteam privi sau doar mă reflectam
Şi parte din întregul ce m-alcătuia eram.
Când hotărat-am ca să mă unesc cu voi
Sinapsele creat-au şi-aruncat-au plase moi
Suntem metafore-n concertul unităţii pe Pământ
Şi gestul de voinţă rădăcina-şi trage din adânc
Crezându-vă aproape, strâns uniţi, m-am aruncat.
Tot Universul cunoscut, de mine e creat,
Iar ce-i necunoscut şi-n margini nu-i cuprins
Vointa îmi încerc. Lumină! Şi-un foc în ceruri s-a aprins.

Prin fire tainice eram legat de voi