deep thought

ideile condensează, lacrimi ce-şi caută devenirea
silabisind toate rosturile...
se-nvârt, izbindu-se, zdrobindu-se
căutând rana încleştării
trei dinţi din faţă
şi-atunci, fără speranţă
linsu-prelinsu
pier în abis.

cuvintele dispar
găuri negre ce-nghit orice urmă
dragând vidul
până la oase

ascultă-mi tăcerea
şi spune-mi dacă albastrul
mai îmbracă vocalele pierdute
printre atâtea lapsusuri
încât pâna şi praful
are secţiune.

degetele s-au uscat
osindu-se la poalele tastelor
mangrove rătăcite-n deşert
fantome
aşteptând.