Orgă

Îmi dezbrac trupul
Fibră cu fibră, şi-mi duc oasele la gura
Cântând o Fugă de Bach.
Ochii străpung bolta
Lepădându-şi aripile, lanţurile,
Mă ung cu primavară pe marginea sufletului
Şi urlu în adâncul fiinţei:
Văd. Acum văd.
Te urmez, cărare,
Şi-ţi sorb aerul, urmă
Pâna-n adâncul mormântului
Redându-mă lumii
Într-o răsuflare
De-a ta.