“lumea se naşte şi trăieşte într-o ceaşcă de cafea”
aşa începe ziua, strecurându-se printre zăbrelele dinţilor
fără să caute, fără concluzii,
trup ostenit, moţăind în cadă cu vene înflorite
citată prin ordin de zi şi decorată postmortem
pentru curajul de a înfrunta paloarea gândului
strecurat, infiltrat, uitat.
norocul meu că uit repede
lăsându-mi amintirile să zboare ca polenul
căzând brumă de-a valma.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu