oboseala

oboseala

sa nu-ti iei oglinda cu rama mama
ca sticla inghesuita intre bucati de lemn sufera
ii sare de la te miri ce argintul
si crapa de la atata reflexie.
cioburile aduc ghinion
sfaramandu-te si imprastiindu-te in mii de taieturi
aici un omoplat alb
aici un ochi sticlos, inutil de albastru
o echimoza inflorita pe obraz
si o tacere lipita pe buze
lasandu-ti durerea
printre rotule

risipire de argint
si cioburi sticloase
incrancenandu-se pana la oboseala
topita intr-o clisa de sila
sleita pata
pe sticla