rătăcire

copil schimbat de spiriduşi
te-arăţi în lume să ne-aduci aminte
îţi cari singurătatea-n cârje
croite din amarnice cuvinte.
singurătatea-i cancer, pustiire
ce roade-n trup şi toarnă-n suflet amăgire.

fugi ca să uiţi
deşarta amăgire
căci boala, iată,
vine după tine.
ţi-s ochii tulburi
dar nu ştiu a plânge
iar gura-ţi mută
multe-ar vrea să strige.
te du, cu-a ta duhoare de uitare
în jurul tău, chiar şi durerea se-ofileşte, moare,

mai singur, dar mai plin ca lumea sunt
lutul mi-l scutur şi îmi iau avânt
cu zborul frânt şi-adesea inutil
vreau să v-arăt ca mai trăiesc
chiar de-s copil.
mă voi ruga
şi-oi alina singurătăţi
dându-mă vouă ca şi-n alte dăţi.