ţi-am spus că fiecare zi este o oglindă?
nu? nu ţi-am spus?
dar vezi că viaţa e plină de cioburi
şi măcar dacă ar aduce noroc
sau o rază reflectată, dar nu.
peste tot nu vezi decât catran
hârtie îngălbenită
şi argint coclit.
sticla se-ntoarce şi pleacă
gârbovită, mătuită,
scrâşnind la fiecare călcătură
peste cuvintele nisipoase topite-n carne...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu