Te-ai strecurat în aşternut
sunt obosit şi n-aş fi vrut,
puteam să te refuz cumva
eşti curvă, dar eşti viaţa mea.
puteam ca să te iau la rost
sunt imperfect şi sunt şi prost
şi pentru asta mă urăsc
dar tot mor prost.
m-am dus la baie să mă spăl
când m-am întors, tu, lotus gol
o mare de-ntrebări erai
şi-n vorbe nerostite te răneai
am aşteptat, eşti un vârtej
o mână-ţi dau, cu ochii treji
te iert îmi spui, dar ce folos
murit-a ce-i frumos.
îţi recitam din Robert Frost
“Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim
Because it was grassy and wanted wear;
Though as for that, the passing there
Had worn them really about the same,”
rupeam tăcerea fără rost
plecată-n noapte, nici n-ai fost…
duminică, 17 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu