piu tardi

mi-am scos spinul iubirii
dintre fibrele sufletului
aruncându-l.
am ars pe rugul vremelniciei
toate regretele.
am scos credinţa
din carnea tumefiată
şi le-am dat-o.
mi-am tras rădăcinile
din trecutul vostru
şi m-am lăsat
în voia curentului.
te-am uitat
ca să-ţi pot reda libertatea
de ce plângi acum?
trebuia măcar să fi întrebat.